Iubire interzisa ! :)

Se inserase grabnic peste sarutul lor patimas si o luna rotunda le revarsa galben de stele peste fetele imbujorate.Padurea transformata in decor infrunzit in paznic al unei iubiri interzise,le veghea imbratisarile intinzandu-si crengile batrane catre o noua dimineata.Intinsi in iarba,indragostitii nocturni se lasau prada simturilor,atingandu'se invatand sa se cunoasca milimetru cu milimetru,unindu'si trupurile fierbinti si scorbindu'si unul altuia lacrimile.Fugisera impreuna,cu doar cateva ore inainte luand drept unic bagaj cu speranta ca vor gasi un loc numai al lor,un loc in care dezmierdarile sa nu fie vanate de priviri indiscrete,de orgolii nemasurate si de conceptii invechite.Se priveau in ochi si el vedea cum straluceste luna in ochii caprui ai fetei pe care si'o dorea din toata inima.O iubea foarte mult.Asa cum iubesc numai cei care reusesc sa deschida o fereastra a sufletului pt a permite iubirii sa intre.In urma lor vanatorii de sentimente alergau pe cai inspumati negrii ca noptiile fara luna,pentru a pune zabala de sange sentimentelor impartasite de amandoi.Ii inconjura iarba inalta si se iubeau pe pat de flori culese de el atunci cand ajunsesera in poiana.Picaturi de sudoare se amestecau cu lacrimi de bucurie,iar degetele mainilor explorau trup si pasiune cu o frenzie la care padurea asista lasand sa cada din cand in cand cate o frunza ca un omagiu adus iubirii.Domnita,fata de boier cu stare din Sfatul Domnesc,sortita unui mariaj profitabil isi despletise cozile lungi galbene ca lanurile de grau,isi scosese rochia destinata balului la care nu mai ajunsese si se invelise cu parul,chemandu'l catre ea.Ii soptise cu minte de copila ca nimeni nu le poate interzice o dragoste care tulburase visele amandurora.Iar el cuprins de o patima pe care nu si'o imaginase niciodata,o atinsese aproape evlavios,simtind pielea fina si inima care batea din ce in ce mai tare,facand pieptul sa tresalte spasmodic.In bratele ei lumea capata alte contururi,pana si linistea noptii parea ca le canta la ureche o simfonie a amorului gustat pana la utima picatura.Iubirea le fu` scurta.Vanatorii de sentimente descalecara scotandu'si sabiile din teaca.Domnita dezgolita de haine si teama fu` trasa din imbratisare aruncata pe cal si dusa in galop catre conacul boierului.Printre tipetele deznadejdii,prin disperarea ca dragostea curata este curmata cu brutalitate de ostean lefgiu,tanara domnita mai apuca sa vada doar funia care era aruncata peste creanga groasa a stejarului.Baiatul ii facu` semn cu mana,ca si cum i'ar fi spus ca totul va fii bine pentru amandoi.Apoi simti cum este tarat de osteni si cunoscu raceala franghiei pusa in jurul gatului.Luna se ascunse in nori,padurea se chirci in fata deznodamantului inevitabil,iar de undeva din departare urletul unui lup se contopi cu tipat de domnita si cu troznetul crengii de stejar mult prea batrana pentru a fi rupta de greutatea unui baiat gasit vinovat de acea iubire interzisa.

                                                               

                                                     ~SFARSIT~